Ţin locul unei pietre de pavaj,
Am ajuns aici
Printr-o regretabilă confuzie.
Au trecut peste mine
Maşini mici,
Autocamioane,
Tancuri
Şi tot felul de picioare.
Am simţit soarele
Şi luna
Pe la miezul nopţii.
Norii mă apasă cu umbra lor,
De evenimente grele
Şi importante
Am făcut bătături.
Şi cu toate că-mi port
Cu destul stoicism
Soarta mea de granit
Câteodată mă pomenesc urlând:
Circulaţi numai pe partea carosabilă
A sufletului meu,
Barbarilor!
( Muntele - Marin Sorescu)
Un comentariu:
Nu mă pot abţine să nu spun şi aici că aceste versuri, începînd de la 17 ani (adică acum un secol...), le-am spus şi le-am scris ca motto de multe ori, în speranţa că oamenii vor pricepe şi vor călca numai pe partea carosabilă a sufletului meu, dar... nici azi nu au priceput mulţi cum vine asta, să fii tolerant şi discret cu cel de lîngă tine, să-i respecţi alteritatea şi să îl laşi să trăiască în pace... Iată un deziderat în România, mi se pare că în Occident lucrurile au ajuns să fie aşa cum trebuie, chiar dacă, poate, indiferenţa occidentalilor faţă de necazurile aproapelui e uneori exagerată, tot mi se pare o atitudine mai corectă decît cea a românilor....
Trimiteți un comentariu