Plutea o floare de tei
în launtrul unei gândiri abstracte
deşertul se umpluse cu lei
şi de plante.
Un tânăr metal transparent
subţire ca lama tăioasă
tăia orizonturi curbate şi lent
despărţea privirea de ochi
cuvântul, de idee,
raza, de stea
pe când plutea o floare de tei
în launtrul unei gândiri abstracte.
Nichita Stănescu -Semn
Joan Miro - Garden
2 comentarii:
O ceasuri verticale, frunţi târzii!
Cer simplu, timpul. Dimensiunea, două;
Iar sufletul impur, în calorii,
Şi ochiul, unghi şi lumea-aceasta - nouă.
Mod - Ion Barbu
Foarte reuşită alăturarea tabloului cu poezia lui Stănescu.
Frumos, o plăcere să navighez pe blogul tău.
Trimiteți un comentariu