Gânditor şi cu mâinile la spate
Merg pe calea ferată,
Drumul cel mai drept
Cu putinţă.
Din spatele meu, cu viteză,
Vine un tren
Care n-a auzit nimic despre mine.
Acest tren - martor mi-e Zenon bătrânul -
Nu mă va ajunge niciodată,
Pentru că eu mereu voi avea un avans
Faţă de lucrurile care nu gândesc.
Sau chiar dacă, brutal,
Va trece peste mine,
Întotdeauna se va găsi un om
Care să meargă în faţa lui
Plin de gânduri
Şi cu mâinile la spate.
Ca mine acum
În faţa monstrului negru
Care se apropie cu o viteză înspăimântătoare,
Şi care nu mă va ajunge
Niciodată.
(Marin Sorescu)
Un comentariu:
Nici nu ştiu dacă să mai comentez sau nu :D, TOATE poeziile lui Sorescu îmi sînt dragi, dar mă minunez să descopăr că le alegi pe cele alese şi de mine, la multe din ele îţi pot da link spre postarea mea de acum un an, sau mai recentă, dacă nu aş fi sigură că tu faci propriile tale alegeri aş zice că le-ai luat gata alese de mine :)), mă bucur şi eu să rezonez cu alţi oameni, mă bucur că Sorescu este citit.
Păstrînd proporţiile, putem spune că "les grands esprits se rencontrent" :D
Trimiteți un comentariu